Pagina de start
www.oltcit.ro (Oltcit, Dacia, ARO)
 
 Întrebări frecvente   Căutare   Membri   Grupuri   Înregistrare 
 Regulament   Profil   Mesaje private   Autentificare 

Gazul de electroliza (Amestec de hidrogen si oxigen)
Pagina 1, 2, 3  Următoare
 
Crează un topic nou, separat de acest topic   Răspunde la mesajele din acest topic    Pagina de start -> Caracteristici, Performante, Tuning
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Mesaj
Imi permit sa deschid acest topic in cadrul sectiunii de "Tuning.... " pentru ca , conform celor mai vechi "cuceriri" in domeniul MAS se pare ca amestecul de hidrogen si oxigen gazos poate fi utilizat ca supliment combustibil in procesul de ardere al combustibilului fosil (benzina , motorina , LPG)
In aceste conditii impreuna cu Sensey am decis sa reluam experimentele legate de niste incercari mai vechi pe OLTCIT ale lui Picasso, in lumina ultimelor "gaselnite" aparute pe net.
Pasul 1: Am realizat un vas de electroliza dintr-un borcan de "800g" cu capac de plastic , doi electrozi de suprafata 30 x 90 mm asezati fata in fata la 3mm distanta. Ca electrolit in lipsa unei baze convenabile am folosit apa cu sare alimentara. Am adaugat in apa din borcan sare pana cand rezistenta masurata intre electrozi a fost 7,5 Kohmi. Nivelul electrolitului l-am stabilit pana la 10 mm sub capacul din plastic. pe capac am montat un stut de care am atasat un furtun de fi5mm interior.
Am conectat toata sandramaua la o baterie auto cuplata cu un redresor de baterii care contine si un ampermetru. Curentul absorbit inca de la inceputul procesului a fost de 8-10A. Dupa aprox 1min. de mare bolboroseala ne-am hotarat sa vedem daca s-a produs ceva gaz. Am avut proasta inspiratie de a verifica cu bricheta. In momentul in care Sensey s-a apropiat cu bricheta de furtun s-a produs o bubuitura de la care ne mai tiuie si azi urechile.
Totul a fost aproape instantaneu iar capacul de plastic salvator s-a imprastiat in tot atelierul.
Pentru o prima experienta ni se pare incurajator de bun randamentul.
Pasul 2 - Incercam sa gasim o modalitate de a bloca propagarea exploziei in vasul de electroliza printr-o supapa rapida.
Oricum daca nu va plictisim va tinem la curent si nu va sfatuim sa reluati experimentul acasa decat cu ochelari de protectie, pastrand o distanta rezonabila fata de instalatie, capac de plastic fragil neaparat si nivel de electrolit "la maxim". ...parca din solutia de clorura de sodiu, prin electroliza se degaja alte gaze!...
cel mai simplu opritor de flacara....este o sita!....parca tot la chimie se preda chestia cu lampile de miner.... in practica se folosesc filtre realizate din microsfere metalice, presate in forma dorita... sunt ccu ochii cat cepele

sa inteleg ca hidrogenul nu arde in contact direct cu aerul ci numai in prezenta flacarii? 1. Am folosit solutie de NaCl pt simplu motiv ca am dorit sa vedem care este eficienta la o anumita rezistenta a dielectricului. Prin electrolizarea solutiilor de saruri se produc si gaze si compusi care ataca componentele motorului ori scopul nostru era sa obtinem o rezistenta in dielectric in jurul valorii de 10kohm. Electrolitul consacrat care nu ataca motorul si paraseste baia in cantitati foarte mici si in timp este compus din apa distilata si KOH in proportii de 3-30% max. Altii deja s-au ocupat de a experimenta inaintea noastra cu rezultate foarte bune.
2. cea mai buna protectie antiretur pentru amestecul de gaze in speta este o valva rapida de sens. De mentionat ca viteza de ardere a hidrogenului in oxigen este de 3900 m/s iar a benzinei in aer de 0.4-0.42 m/s. Sistemul musai va avea si o protectie cu perna de apa de siguranta similar cu generatorul de acetilena.
3. in mod normal in absenta oxigenului hidrogenul gazos nu se aprinde si nu arde. OK, sa inteleg ca pe furtunul ala veneau impreuna atat hidrogenul cat si oxigenul rezultate din electroliza? Daca da, n-ar fi mai sigur sa captati separat hidrogenul care vine de la unul din electrozi si oxigenul care vine de la celalalt, si sa le amestecati abia in carburator?
MadWolf a scris:OK, sa inteleg ca pe furtunul ala veneau impreuna atat hidrogenul cat si oxigenul rezultate din electroliza? Daca da, n-ar fi mai sigur sa captati separat hidrogenul care vine de la unul din electrozi si oxigenul care vine de la celalalt, si sa le amestecati abia in carburator?


adica......... cam asa ceva http://content.answers.com/main/content/wp/en/4/4c/Hoffman_voltameter.jpg

scizati cacofonia Exista si aceasta posibilitate, chiar si primele incercari ale lui Picasso au fost doar cu H si mai apoi cu gaz Brown. Problema este ca constructiv trebuie realizat un compromis care tine de urmatoarele:
1. eficienta procesului depinde direct de distanta dintre electrozi si de electrolit. Pentru a putea realiza o separare convenabila a gazelor electrozii trebuie plasati la distanta mai mare ceea ce inseamna ca liniile de curent intre ei vor fi mai mari si implicit mentinand concentaratia de KOH constanta (optima pentru o distanta de 3 mm-sa spunem) rezistenta volumului de dielectric dintre placi va creste. Astfel va fi necesara cresterea concentratiei de KOH lucru pe care dorim sa-l evitam.
2. Oricum chiar daca se introduce numai H la intrarea in carburator exista suficient oxigen in aer care in prezenta unei scantei sa conduca la autoaprinderea amestecului de H in aer.
Problema pe care urmeaza sa o inlaturam este legata numai de blocarea frontului de explozie catre bateria de electroliza in asa fel incat atunci cand survine sa "scuipe" doar furtunul de legatura cu circuitul de admisie aer al carburatorului. Acest lucru este foarte posibil iar deficientele sunt numai minore si asta numai in situatia in care apare un rateu in admisie. Ceau

Am vazut intr-o emisiune urmatorul experiment :

S-a luat o masina...mai veche...iar pe acolo pe unde tragea motorul aer au pus un furtun dintr-o butelie de hidrogen (pt cei care nu cunosc... hidrogenul este un gaz care arde dar nu intretine arderea...adica face un "poc" si gata...nu mai arde in continuare) la care i-au dat drumul sa "fasaie" incet. Pana ajungea in motor cred ca se mai amesteca si cu aer... si motorul a pronit ....fara sa faca nici o modificare la motor... dar cand l-au oprit ...a facut "poc" si a luat foc mizeria de pe motor...ulei..etc etc. Eu as zice sa incercati mai intai varianta asta cu butelia...bine..fara sa ia si foc si sa vedeti ce randament are...ca poate va straduiti sa obtineti un obiect pentru electroliza de nota 10 si motorului sa nu ii placa....dar voi stiti....!

(in electroliza apa se descompune in oxigen si hidrogen... H2 si O asa ca pe unul dintre electrozi (+) sau (-) nu mai stiu care trebuie sa fie de doua ori mai multi "bulbuci" ala cred ca e hidrogenul ca e de doua ori mai mult ...sper sa nu va simtiti prost cei care cunoasteti asta deja dar incerc sa ajut cu ce stiu ca poate azi maine o sa alimentam masina cu hidrogen ....din apa de ploaie... )

Va doresc mult succes in continuare Nu sunt chimist (desii am terminat liceu de profil) insa ce pot sa iti spun sigur nea' Comnean este ca voi sunteti de fapt organizatia "Micii teroristi palestinieni" pornita sa cucereasca lumea iar ce faceti voi pe acolo este fix bomba. Daca vreti sa o detonati la budapesta sa-mi spuneti ca merg sa va ajut. Primiti si membrii noi?

Acum serios nu mai simplu folosesti un amestec deja stabil de hidrogen si oxigen? sunt sigur ca aveti unde sa incarcati un tub cu asa ceva. Stabiliti voi concentratiile si volumul de gaze din admisie prin tatonari si dupa 20-30 de motoare explodate sigur o sa stabilizati dracia. Problema este ca nimeni nu o sa vrea sa umble cu bomba in masina iar prin procesul de electroliza mentionat mai sus nu cred ca produceti suficient gaz sa tineti pasul cu cerera motorului. 1. Primim membri noi cu ganduri pasnice!
2. Se pare ca o stare cat de cat stabila este apa. Daca am putea imbutelia H (FARA OXIGEN!) ar fi minunat si nu am mai scrie texte pe forumul asta ci am semna cec-uri grase in top management la BMW (deja). Prima statie experimentala este in vecinatatea aeroportului international din Munchen, deschisa in 97 si conceputa pentru alimentarea unui mini parc de automobile care functioneza in regim de taxi si care sunt produse de BMW (si statia si masinile inclusiv tehnologia). Tot BMW a doborat cu vehicul cu MAS modificat 9 recorduri printre care unul de acceleratie si altul de viteza maxima.
Pentru stocarea H este nevoie de rezervor special - cele realizate au 12-16 straturi izolatoare- pentru ca H se stocheaza la -235C! cu precautii speciale.
La experimentul Picasso - adica electrolizor clasic baterie voltametrica Hoffman - s-a utilzat la plesneala o cutie de AMIGO si doi electrozi din inox in apa de robinet. Se colectau separat H si O. Initial s-a colectat H si se introducea prin aspiratie naturala direct in racordul dintre filtrul de aer si carburator, deasupra carburatorului.
Constatari:
a. la o functionare timp de 2 luni s-a obtinut o economie de 1.5-2l in rulaj mixt (extraurban si urban)
b. dupa aprox 1 luna anodul ( +) aproape nu mai exista si cutia arata ca dracu.
c. bateria oboseste datorita rezistentei foarte mari dintre electrozi
Experimentul 2: s-a colectat gaz brown si s-a introdus in acelasi loc. Economia a fost aproape aceeasi.
Din neglijenta vasul nu prea a mai fost drenat si umplut periodic cu apa si la un rateu a facut poc si a fost ejectat capacul. Asta a fost tot. Concluziile sunt evidente:
1. a aparut o economie deloc neglijabila la un randament mizerabil
2. sunt prohibite vasele metalice
3. anodul este supus coroziunii puternice prin oxidare deci inoxul trebuie sa fie de cea mai buna calitate
4. distanta mare intre electrozi si rezistenta mare dintre ei consuma bateria. Deci electrozii trebuie apropiati la un maxim posibil astfel incat solutia electrolitica sa aiba slab caracter bazic
5. Colateral chimia si fizica electrolizei spune ca pentru descompunerea apei este nevoie de numai 1.2-1.4 V. Excesul pana la 12-13.8 V se transforma in caldura. Ex: la 25C si U= 1.47V reactia este endoterma la U>1.47 devine exoterma. De aici rezulta un mic montaj electronic de reducere a tensiunii si capabil sa duca curenti suficient de mari.
6. la cantitati mici (cat este intr-un mic borcanel) accidentele sunt practic inexistente.
Alte cifre: 1l apa chimic pura = 1000g. 1mol apa = 18g. 1l apa = 1000/18 = 55.55 moli. Sunt 2 atomi de H la unul de O => 37.03 moli H si 18.51 moli O. 1 mol de gaz in conditii STD = 24.450l de gaz.
DECI dintr-un litru de apa se obtin 37.03 x 24.45=905 l H si 452 l O in conditii STD.
To be continued.....
P.S. In state o instalatie nu cu mult mai rasarita decat cea Picasso costa intre 500 si 900 de cocari! ceau..!

Din cate citesc eu aici...am o mica nelamurire..si anume :

Voi ati reusit sa va deplasati cu masina consumand hidrogen? Picasso a facut experimentele "aditivand" asa cum descris mai sus amestecul carburant cu amestec de H si O gazos. Oricum volumul de gaz obtinut in unitatea de timp la un curent dat, aplicand legea lu' Faraday adica V = (RxIxTxt)/(Fxpxz) unde V este volumul de gaz (l), R constanta gazului ideal = 0.0820577 (l x atm)/ (mol x K), T = temperatura in K, t = timpul (s), f = constanta lu' Faraday = 96485,31 A x s/mol, I = curentul (A), p = presiunea mediului (atm) si z = numarul excesului de electroni ( 2 pt. H si 4 pt O).
V gaz = V O gaz + V H gaz , la 0C (273.15K), timp de ora la un curent absorbit de 1 A se pot produce 0.627 l de gaz. Daca celulele se inseriaza va rezulta V tot = n x V gaz in aceleasi conditii. Daca temperatura in electrolit creste la aceeasi presiune si curent volumul va creste proportional cu raportul dintre T1/T de unde => o eficienta mai mare la cresterea temperaturii.
Dupa cum se poate observa cantitatea de gaz este foarte mica dar suficienta ca sa dea o economie cat de cat rentabila. Majoritatea experimentelor lui Archie Blue si Peter Lowrie s-au facut cu 3 si 6 celule inseriate (deci 6 si 12 electrozi). Nene Comnean sa nu ma intrebi cum ma cheama ca nu mai stiu.
M-au ametit formulele mata'.

In experienta Picasso , desi nimeni nu a facut masuratori de curent sau de temperatura si cunoscand ca instalatia functiona direct la tensiunea bateriei si era plasata destul de aproape de colectorul de evacuare consider ca: curentul <= 2A iar temperatura maxima in electrolizor aprox 70 C , relatia din legea lui Faraday arata cam asa [(273.15 + 70)/273.15] x 0.627 x 2 =1.57 l/h la p=1 atm. Bineinteles ca nu consideram fenomenele evaporative.
In experimentul reluat cu Sensey lucrurile aratau cam asa [(273.15 + 6)/273.15] x 0.627 x 9 =5.76 l/h la aproximativ 9A curent absorbit.
In proiectul pe care dorim sa-l dezvoltam vrem sa reluam experimentele lui Lowrie dar cu doar 3 celule inseriate in acelasi vas (3 perechi de electrozi +/-). Atunci cantitatea de gaz la un maxim de 10 amperi si la 70C ar fi cam asa: [(273.15 + 70)/273.15] x 0.627 x 10 x 3 =23.6 l/h la p=1 atm.
In conditiile in care experimentul Picasso a aratat o anumita rentabilitate cred 23.6 l/h vor fi ceva mai mult decat suficient cu toate ca economia de carburant va fi undeva de pana la 20-25%. Asa cum am mai scris pe alte topicuri, ideea este functionala si cu succes fara doar si poate.Am constatat direct pe instalatia lui Picasso, Dumnezeu sa-l ierte!
Problemele pe care le dezvoltam acum sunt in legatura cu optimizarea procesului si securizarea instalatiei.
Oricum, daca vedeti ca nu mai scriem nimic, sa incercati intai cu MP si dupa aceea sa deschideti un topic de RIP! Eu declar de pe acuma ca va las mostenire toate fiarele cara vor supravietui Hai succes baieti ca eu deja am facut rost de cutia de amigo si astept mai multe informatii.
Numai bine. Revin cu prospaturi (in treacat fie spus mi s-a cam zbarlit parul de atatea socoteli!)
In mod normal un parcurs linistit cu OLTCITUL duce la un consum de 10l/100 asta inseamna cam 7kg benzina/100km adicatelea un aport energetic de la coana benzina de 7 x 42000kJ/kg = 294000kJ papati la 100 km.
Din experimentul cu 3 celule amarate rezulta un 23.6l gaz care contin cam 1 x {1358.3/23.6} x 55.55 = 0.9651 mol gaz.
Conform diverselor surse sunt necesari 870kJ pentru a disocia un mol de apa si pentru a realiza recombinarea asisderea dar 3962kJ/mol sunt eliberati in procesul de combustie al H in O. Nu intru in amanunte ca sa nu va plictisesc!
Deci din amarata de celula cu 3 perechi de electrozi putem obtine cam un aport energetic de 0.9651 x 3962 = 3823 kJ adica cam 1.3% din amarata de benzina utilizata. Nu socotim aportul volumetric adus pentru ca 23.6 l la cam 58000l amestec absorbiti de motor in medie la o turatie de 3000RPM intr-o ora este un fisssss.
Pentru o economie de sa zicem 20% trebuie sa avem cam 14 moli de gaz adicatelea vre-o 44 de celule.
Sunt anumite proiecte cu 60 de celule.
Interesant este de vazut cam cat gaz inseamna asta : cam 345 l de gaz. Pai cum se pot obtine astia? Pai la 2 electrozi se pot produce cu un necesar de 548 Ah ! ceea ce este enorm! Daca ne stabilim un varf de 30 A curent absorbit vedem ca avem cam 18 perechi de electrozi.
cam pe aici se invart si predecesorii!
To be continued!
Conform diverselor surse sunt necesari 870kJ pentru a disocia un mol de apa si pentru a realiza recombinarea asisderea dar 3962kJ/mol sunt eliberati in procesul de combustie al H in O.


deci energia necesara disocierii apei e mai mica decat cea rezultata din arderea ei? adica ca sa vorbim in cifre rotunde consum 1000 si castig 4000?

daca asta e corect,...atunci daca reusesc ca pierderile rezultate in diversele conversii ale energiei sa fie mai mici decat diferenta energetica avem acel obiect al carui nume nu vrem sa-l pronuntam ? Initial si eu m-am gandit la ce nu vrei tu sa pronunti! Nu stiu in ce masura ai dreptate! Oricum din ce am studiat pna acum lucrurile arata cam asa:
1. Descompunerea apei este un proces electro chimic si fiecare molecula de H2O are nevoie de de 870kJ pentru a se descompune in hidrogen monoatomic si oxigen monoatomic. Pana aici mi se par lucrurile rezonabile si totul pare OK.
2. Aici incepe partea interesanta adicatelea procesul de oxidare. Atomii obtinuti prin electroliza din gaz se gasesc impreuna in acesta iar in prezenta unui factor initiator cum ar fi de exemplu o scanteie se produce o recatie in lant cu viteza formidabila aprox 3900m/s care elibereaza o foarte mare cantitate de energie. Astfel apare cea de-a patra forma a materiei plasma iar energiile de ionizare al respectivilor atomi sunt 1312.06kJ(1) pentru H si 1313.96kJ (1), 3388.33kJ (2) si 5300.51kJ (3) pentru O. Cifrele din paranteze arata nivelele energetice pe care se face ionizarea. In cazul oxigenului este vorba despre electronul de pe ultimul strat.
Inca imi vajaie capul!
To be continued.... se poate controla cumva reactia de ardere a hidrogenului? adica viteza de ardere fiind asa de mare nu stiu ce gen de motor ar putea functiona cu acest combustibil...adica motor cu reactie nu, ardere ca la aragaz nu, numai ceva pulsatoriu(bagi o cant de H o arzi apoi bagi alta)

o intrebare ce nu are legatura cu topicul...simplist vorbind poti estima un randament de transmisie mecanic gen cutie viteze fata de conversie in curent electric si transmitere la alt motor electric?

ca sa fiu mai explicit: am de transmis de la o elice in aer la o elice in apa sau roata unui vehicul. acuma mecanic mi-ar trebui 2schimbari de directie
electric i-mi trebuie ca elicea1 sa actioneze un generator si elicea 2 sa fie actionata de un electromotor. Cred ca pista cu energiile de ionizare ale hidrogenului si oxigenului este falsa.
Mai degraba ar trebui sa ma opresc la energia pe care o poate "toretic" elibera 1 l de apa H2O. Asta ar insemna cam 870kJ/mol x 55.55 = 48328.5 kJ/l. La benzina este cam in jur de 0.7 x 42000 = 29400kJ/l. Daca vreau o economie de 20% asta inseamna cam 5880kJ aport energetic adica aprox 5880 / 870 = 6.75moli de gaz care insemna cam 24.6 l gaz /mol. Iar in final pentru o economie de 20% inseamna ca este nevoie de 6.75 x 24.6 = 165.9 l/gaz pentru fiecare litru de benzina consumata. Pe scurt daca la un parcurs de 70km intr-o ora se consuma 7 l benzina am nevoie de 165.9 x 7 = 1161 l gaz adicatelea aproape 1 litru de apa din bacul de electroliza. Daca folosesc o instalatie care absoarbe sa zicem 30 A si 20 de perechi de electrozi voi obtine cam 5.76 x 30/9 x 20 = 384 l de gaz care inseamna doar o treime si deci economia ar fi de numai 7%.
Se pare ca in realitate in procesul de ardere H monoatomic intervine in lantul hidrocarburilor la reactie. Nu vom putea afla decat prin experimentari!
Cred ca asta este calea de calcul. Daca aveti idei va rog sa ma corectati si eventual sa combateti pentru a scoate ceva interesant de aici.
To be continued..... Se poate nişte detalii cu şi despre celule?
Ce anume înseamnă o celulă?

Apropo, electroliza se poate face şi în ca, electronic, având un control mai bun asupra consumului de curent şi un debit corelat cu turaţia. Bastos cred ca ai pus punctul pe "I". Sunt pe net scheme de alimentare in CA dar intentionat nu am postat adresele pentru ca doresc sa tocam problema foarte marunt fara a incerca sa fim influentati de rezultatele altora si sa ne prindem de fenomene.
Pe scurt o celula este formata din:
1. un bac de plastic cu capac etans. Pe capac trebuie sa se gaseasca neaparat o supapa de sens de protectie de tip "pop up valve" , care sa deschida pe la 1.5 atm . Pe capac se mai gaseste un stut de colectare a gazului. Tot prin capac trec doua tije de inox pe care sunt prinsi electrozii confectionati tot din inox (tip placa, 1mm grosime, suprafata aprox 10cm2 pentru fiecare, distanta intre ei de circa 3mm sau mai mica. Cam asta se numeste un bac de electroliza.
2. Siguranta cu perna de apa este tot un bac de plastic cu capac fragil prin care trece refularea de gaz de la primul, pana in partea de jos a bacului si un stut pe care se colecteaza gazul. Bacul se umple cu apa in asa fel incat perna de aer (gaz) de deasupra apei sa fie cat mai mica (optimizata).
3. Functionare - gazul produs in bacul de electroliza este refulat la partea de jos a sigurantei , sub apa. Chiar daca datorita unui rateu se aprinde gazul din siguranta nu se va intampla nimic in afara de distrugerea capacului. Daca pe refularea din bacul de siguranta se inseriaza o supapa rapida cu bila (si eventual intre cele doua bacuri) totul este OK.

Electrolit KOH 3-30%. Apa distilata.
Dupa cum se vede din ecuatia lu' Faraday se pare ca suprafata macroscopica a electrozilor nu conteaza dar conteaza numarul perechilor.
In realitate nu e asa - adica cu cat suprafata electrozilor este mai "rugoasa" cantitatea de gaz este mai mare (ceva ca la legea frecarii).
To be continued..... Pentru mai multelamuriri siidei voi posta cateva adresede pe net cu privire la detalii constructive pentru o instalatie home made si pentru produsele comercializate.
Astfel:
http://waterpoweredcar.com/hydrobooster2.html
http://www.savefuel.ca/oxy-hydrogen/ OK, am vazut realizarea in principiu. Interesanta, chiar eleganta ideea cu folosirea unei carcase pentru filtrele de apa pentru asa ceva. Cam prea tehnica pentru mine, engleza aia. Sunt invatat mai mult cu engleza literara si cu cea privitor la calculatoare. Dar ideea de baza cred ca am prins-o. Acum vin cu intrebari:

- Unde se introduce in alimentare gazul rezultat din electroliza? Merge un furtun tras din celula si adus in racordul dintre filtrul de aer si carburator?
- Stiu ca daca hidrocarburile au de-a face cu prea mult oxigen e o problema. Cam care ar fi riscurile in conditiile astea?
- Gazul asta de electroliza se introduce in stare pura sau se mai amesteca cu ceva aer? Am vazut la un moment dat intr-o schema ca pe o parte aveau o sageata care zicea ceva de "air in from exhaust line" dar n-am inteles bine despre ce e vorba. http://waterpoweredcar.com/images/wiringdiagram.jpg
- Ce inseamna "DC_PWM pulse circuit"?
- Cam de cate celule din astea este nevoie pentru un rezultat rezonabil?
- Tot acolo am citit ca in caz de caldura afara, electrolitul poate sa ajunga la temperatura de fierbere pentru ca se mai incalzeste si de la electroliza. Daca mai punem instalatia si in compartimentul motor, cred ca e o problema... trebuie sa avem in vedere si racirea celulei, nu?
- De unde poate fi procurata o supapa de protectie "pop up valve"? Si de ce trebuie sa se deschida abia la 1.5 atmosfere? Nu-i cam mult?
- In loc de electrozii de inox nu merg oare mai bine electrozi de carbune scosi din baterii din alea mari, cilindrice (sau un material asemanator)? Ma gandesc ca pe ala n-are cum sa-l corodeze.
- Exista posibilitatea sa faca autoaprindere amestecul din cilindri? Mad Wolf am sa incerc sa-ti raspund punctual:
1. Picasso a introdus gazul in acel racord dar si in filtrul de aer. Cu cat mai scurt traseul cu atat mai bine pentru ca sa nu apara pericolul acumularii avand in vedere ca in momentul opririi celulei la oprirea motorului gazul din bac trece in circuitul de admisie. Pentru aceasta situatie exista totusi solutia unei electrovane in derivatie care la oprirea motoruluio sa dirijeze resturile de gaz in afara circuitului de admisie. Cam tot ce am vazut foto de instalatii montate prezentau un racord chiar inainte de clapeta de acceleratie.
2. Oxidarea intensa a hidrocarburilor este benefica sau am inteles eu gresit intrebarea ! S-ar putea sa te figandit la ceva legat de comportamentul hidrogenului in oxigen.
3. Pentru a reduce viteza de ardere a hidrogenului in oxigen este de preferat diluarea acestui amestec chiar cu gaze de ardere. de fapt in patentul lui Archie Blue pe care-l poti vizualiza cautand link-uri in prima adresa data de mine o sa vezi chestia asta. Schema din desenul pe care l-ai vazut este gresita . Priveste la supapa de sens si o sa realizezi ca ceva nu e in ordine!
4. DC_PWM -ul ca este un circuit de tip DC_Pulse Wave Modulation sau mai degraba un generator de impulsuri in curent continuu.
5. ca numar de celule nu ma pot pronunta. Chiar astazi am gasit explicatii despre motivul care ar duce la economia de carburant benzina, lucru la care nu m-am gandit atunci cand am realizat calculele, si anume arderea hidrocarburilor care in mod normal raman nearse prin procesul din camera de combustie. Asta era principalul inconvenient pe care nu-l intelegeam din calcule si asta in conditiile in care Picasso a testat ceva empiric cu rezultate multumitoare. Poate ca trei celule inseriate sunt suficiente. Am inteles ca o aditivare de aprox 5% este o limita rezonabila.
6. pop up-ul se poate face simplu dar cu presiunea de deschidere ramane sa ma mai gandesc. Nu iau de bun tot ce scriu aia.
7. Cu electrozii in schimb este clara ori platina ori inox de buna calitate. picasso a incercat cu carbune (de fapt si in scoala generala experimentul era la fel) si in doua zile nu l-a mai gasit acesta dizolvandu-se pur si simplu .
8. Amestecul din cilindri nu se poate autoaprinde in prezenta hidrogenului si oxigenului numai daca in camera de ardere nu se gasesc concentratori termici de tipul punctelor fierbinti. Dar datorita oxidarii hidrogenului (practic formarea apei) temperatura in camera scade ca la injectia de vapori numai ca cantitatea de apa este infinit mai mica!
In experientele lui Picasso capacul instalatiei a sarit datorita unui rateu in carburator si pentru ca datorita primitivizmului instalatiei s-au produs acumulari de gaz in bac . bacul nu mai fusese "vizitat" de cateva saptamani si era aproape "uscat" lucru care a dus la aparitia unei perne importante de gaz si la raspindirea acesteia in circuitul de admisie. buna
Felicitari pt cercetari! tineti-o tot asa!!!!!!!
am vazut in posturile tale unele disconcordante cum ar fi:ca in unele locuri folosecti J apoi KJ mare atentie la transformari,si ceva cu energia necesara pt disocierea unui mol si a unei molecule!
1 mol contine 6.023x10^-23 particule (avogadro)

Intreba cineca ce e pwm,e generator de semnal in curent contunu.
se poate vizualiza la osciloscop, semnalul poate avea forme dreptunghiulare,in dinte de fierastau sinusoidal(valuri) sau forme complexe cu armonici.

Comnean,gasesti f mult info pe www.oupower.com pe forumul lor la sectiunea de electroliza o sa vezi o gramada de abordari;nu are rost sa reinventezi roata dar poti sa o imbunatatesti

Pt a avea un motor care sa functioneze integral pe hidrogen iti trebuie cam 10-12 litri/min la cilindree de oltean...aici sunt multe de zis...
Cu elecrtoliza bruta in curent continu eficienta medie este de 30-35%

pt ca motorul sa reziste vitezei mari de ardere si temperaturii mari se poate(cea mai buna varianta) folosi un injector de vapori sau ceata de apa!

din cauza densitatii f mici a H2 acesta ocupa o mare parte din volumul camerei de ardere si nu lasa loc destul aerului de aici deriva si scaderea de putere a motorului in cond utilizarii unui comb cu o energie specifica mult mai mare!

cel mai bine este sa se injecteze hidrohenul direct in camera de ardere si ca motorul sa fie turbo sa forteze mai mult aer pt a arde H2

H monoatomic si O monoatomic sunt greu de obtinut si sunt f instabile,la intalnirea lor de formeaza apa si se degaja energie masiv

intr-un final sar putea pune problema si altfel,se injecteaza apa(vapori) si printr-un sistem de aprindere modificata (U f inalta) bujii ceva de genu kruppa de poate crea o descompunere prin plasma f rapida la t inalte!

mai merita sa cauti pe net dupa "water fuel celle" si bujii kruppa

mult succes! tineti-ne aproape! as dori sa colaboram intr-un fel sau altul

P.s as dori sa rog coforumisti sa nu priveasca acest topic cu scepticism si sa nu faca comentarii inutile! Doar lucruri constructive!!
comnean a scris:2. Oxidarea intensa a hidrocarburilor este benefica sau am inteles eu gresit intrebarea ! S-ar putea sa te fi gandit la ceva legat de comportamentul hidrogenului in oxigen.


Ma refeream la faptul ca hidrocarburi + oxigen pur = spontan kaboom. Sau nu tin eu bine minte de la chimie...? Presupun ca exista o proportie dincolo de care exista probleme. Multumesc roket.
In toate calculele am plecat de la energia 'inglobata" intr-un mol de apa nu intr-o molecula. Astfel 870kJ x 55.55 = aprox 48 MJ pentru un litru de apa. Este foarte posibil ca din graba si din restrictiile de scriere de pe forum sa fi mancat niste k greu de scris!
Am citit cate ceva despre utilizarea H simplu (bineinteles ardere impreuna cu O din aer) dar nivelul tehnologic in cazul motorului de acest tip ne depaseste total. Dorim de fapt sa reluam experimentul de aditivare a lui Picasso, sa-l facem cat mai sigur, usor fezabil, multiplicabil si apoi pas cu pas usor de descris forumistilor interesati.
Pentru "cracarea" apei la intrarea in camera de ardere lasam loc svantilor, pe noi depasindu-ne problema!
Mad Wolf - cantitatea de gaz obtinuta este foarte mica si nu se saraceste intr-atat amestecul incat sa ajungem la boom! Asta depinde si de reglaj. Astazi incerc sa postez cate ceva despre problemele constructive si dificultatile intampinate.
1. Am realizat, cu ajutorul altui membru al gastii noastre, tijele de contact care vor sustine electrozii. Acestea au fost facute din otel inox refractar (voi reveni cu denumirea standard a materialului) de 140mm si M6 filetate pe toata lungimea.
Analizand schemele din http://waterpoweredcar.com/hydrobooster2.html am constatat un compromis de proiectare nefericit. In solutia lor electrozii sunt insirati alternativ pe tije si separati cu izolatori din poliamida sau cauciuc. In aceasta constructie se vade clar ca contact electric "bun" (relativ ) este doar la nivelul electrozilor de capat care iau contact direct cu piulitele. Rezultatele se pot observa pe pozele de pe anozi chiar aici :
http://waterpoweredcar.com/hydrobooster3.html. Se poate lesne observa ca anozii care au avut contact electric slab ( S = 2 x pi x r x g) unde g este grosimea tablei din electrod s-au corodat mai putin si ca atare au avut o eficienta diminuata.
2. In proiectul din http://www.oupower.com/index.php?dir=_My_Projects/_Over_Unity_Related_Projects/Electrolysis/Hydrogen_Fuel tipul ajunge pana la urma la sudura pe electrozi.
3. In patentul lui Archie Blue (se gasesc cu linkuri tot la prima adresa postata si aici) electrozii disc s-au gaurit si gaurile s-au aliniat de tipul"una in lipsa alteia" pentru motivul declarat ca s-ar degaja mai usor gazul.
Urmeaza sa vedem daca bulele de gaz se desprind mai greu cu electrozii la orizontala decat in cazul celor vericali. S-ar putea! Logic asa ar fi dar personal nu cred. Mai e pe acolo si o afirmatie cum ca daca indesesti gaurile scade suprafata electrodului si se produce mai putin gaz. Ori legea electrolizei a lui Faraday nu ia in calcul suprafata electrozilor. Totusi s-ar putea ca densitatea de curent sa fie inportanta.
Roket, am studiat ce se gaseste pe adresa de la tine inainte de a le gasi pe celelalte dar in afara de treaba cu sudarea electrozilor nu m-a atras nimic mai ales ca tipul s-a canalizat pe realizarea unui generator pentru sudura. Asa cum am promis am continuat "sapaturile" si am gasit o parte din explicatiile economiei de carburant fosil la introducerea de hidrogen in admisie.
O explicatie detaliata se gaseste aici : http://www.iangv.org/component/option,com_docman/task,doc_download/gid,53 -
pe care va rog sa-l cititi cu atentie si pe acesta : http://www.turborick.com/gsxr1127/gasoline.html
In cea de a doua adresa veti gasi si explicatia de ce pe vreme cu ceata motorul merge "mai bine"
Printre altele continuam lucrul la instalatia experimentala dar uzinarea pieselor din inox nu merge chiar foarte usor. Abdul Ahmed si poporul lui a descoberit cum sa faca economie de gombustibil. In urma Jihad o sa fie muld mai butini automobilisti. .....in dzarile arabe ! Zi uide aza o za ne ramana noua asdora nejihadici o gandidade de gombusdibil mai mare!
Bropulzia cu hidrozen nu-i facuda numai bendru egonomie da zi bendru mai muld aer gurat incluziv la bobor arab! Ceva noutati? Sper ca nu s-a schimbat geografia Craiovei... Nu, nu s-a schimbat (inca! ). Da' pe Comnean, care este sefu', creierul, motorul principal, etc, l-a banat Adminu' din motive numai de el stiute (de Admin) si care mie-mi scapa.
Asa ca, acu sta cuminte si roboteste la generatorul de gaz ca sa-l putem incerca pe masina mea inainte de a o da la rabla.
Pot sa spun doar ca folosirea acestui gaz ca supliment de combustie (intr-un anumit procent) are rol de a "cataliza" arderea astfel incat apare nu numai o economie de carburant si o crestere a parametrilor ci si o ardere curata, completa, cu emisii scazute si mai ales cu contaminare scazuta a uleiului motor cu hidrocarburi grele, nearse. EXPERIMENTUL NR 2 CU GENERATORUL DE GAZ BROWN

In acest week-end am profitat de ban(ii) primiti pentru exprimarea opiniilor despre femei si m-am concentrat asupra generatorului. Si iata cum poti sa castigi ban(i), cinstit, pentru a-ti putea dezvolta lucrarile. Poate voi mai incerca!
Dar sa fiu bref si sa trecem la subiect:
ELECTROZII : Din tabla de cuva de masina de spalat (0.5- 0.7mm grosime) am realizat vre-o zece hexagoane cu latura de 30mm (pentru a intra prin deschizatura borcanului de 500g) pe care le-am gaurit cu diam. 6mm si diam. 8mm. Gaurile sunt practicate, pornind de la centrul hexagonului , pe directia unei diagonale , la 15 mm fiecare gaura fata de centru. Fiecare electrod are o gaura de 6mm si una de 8 mm. Dupa indepartarea bavurilor rezultate in urma gauririi am indreptat fiecare placa (electrod) in parte. Important de stiut ca operatiile de trasare, decupare si gaurire trebuiesc facute cat mai precis. Eventual gaurirea sau cel putin insemnarea gaurilor trebuie facuta cu electrozii prinsi in pachet. La fel de bine treaba se poate face confectionand un sablon pentru electrozi dupa care se va taia fiecare in parte iar la urma se vor ajusta in asa fel incat sa fie identici. Insemnarea (si punctarea centrului gaurilor) se va face ori individual ori in pachet astfel incat la asamblare sa nu existe electrozi care sa fie agabaritici (sa “iese” din gabarit). Acest lucru este important din doua motive : 1. Maximizarea suprafetelor opuse ale electrozilor pentru o deschidere data si 2. Pentru optimizarea gabaritului pachetului de electrozi care trebuie introdusi prin “gura “ electrolizorului , care pentru aceasta faza este un borcan de 500g cu capac din plastic.
Daca va reamintiti, in ultimul post am descris tijele care au fost confectionate din inox refractar (pe acest l-am gasit dar este excelent cel de uz medical sau alimentar) cu diam de 6mm filetati pe toata lungimea (140mm) cu M6. In acelasi timp am realizat 10 piulite tot din inox care vor prinde electrozii "insirati” pe tijele de inox iar la partea de sus capacul si conexiunile electrice.
MONTAJ: In primul rand , de lene, nu am realizat separatoarele si m-am chinuit cu “felii “.de tuburi de masa plastica. Montajul l-am inceput de la partea de jos astfel incat primul electrod pe gaura de 6mm face contact cu tija filetata (mi se pare destul de precar- voi dezvolta problema contactului in viitor ) iar prin gaura de 8mm este trecut un izolator astfel incat sa fie izolat de cealalta tija. Astfel am “insirat” 4 electrozi prin metoda “unul in lipsa celuilalt” (cam intr-o ora) astfel incat sa obtin 3 celule inseriate (la suprapunerea a 4 electrozi se obtin 3 celule +/- deoarece electrozii centrali lucreaza pe ambele fete). Intre placile electrozilor am pus inele separatoare astfel incat sa evit contactul accidental intre doi electrozi de semn opus. Distanta intre electrozi a fost stabilita la aprox 3.5-4mm. Cu separatoarele uzinate voi reduce interstitiul la 2.5-3mm maxim.
Cu dificultate am strans pachetul de electrozi cu cate doua piulite pe fiecare tija si am verificat sa nu existe celule “in scurt” masurand rezistenta de la capatul tijelor si ajustand distanta intre electrozi acolo unde exista riscul atingerii accidentale (tabla se mai stramba mai ales daca lucrezi in graba) . Ca sa scap de probleme am desenat deja separatoarele si le-am dat in lucru pentru a-mi usura montajul. Este important de mentionat ca am prevazut un spatiu de 40 mm intre placa electrod cea mai de jos si fundul bacului de electroliza din teama de a nu obtine gaz din “namol”. Mai tarziu se va dovedi ca am exagerat si ca maxim 20mm sunt suficienti.
CAPACUL ELECTROLIZORULUI: Pe capacul de plastic am prevazut 3 gauri. Doua dintre ele sunt de 6mm, centrate, si permit trecerea tijelor in afara capacului astfel incat si electrozii sa poata fi introdusi in bacul de electroliza iar capacul sa se poata aseza fara a forta ansamblul de tije si electrozi. A treia gaura este de 8mm si este destinata stutului de recuperare a gazului. Pentru acest experiment s-a utilizat ca racord (stut) pe capac un tub de valva de camera de bicicleta. La montaj acesta a fost etansat cu doua garnituri de cauciuc.
Pe fiecare tija s-a montat cate o piulita chiar sub capac iar peste capac din nou cate una pentru fiecare tija astfel incat tijele sa fie montate ferm pe capac si sa asigure strangerea cu alte doua piulite a coselor circuitului electric de alimentare. Pentru asigurare piulitele de pe capac ar trebui etansate.
Dupa incheierea montajului m-am asigurat inca o data ca nu exista contact intre electrozii opusi si am montat un furtun cu diam de 6mm (diam interior) pe capatul racordului. Binenteles intre alte doua piulite, pe tijele cu electrozi, am montat cosele celor doua cabluri de alimentare.
ELECTROLIT : Am umplut vasul cu apa de robinet (din curiozitate si ca urmare a experientei cu sarea) pentru a studia efectele electrolizei folosind un electrolit slab. Am stabilit nivelul apei astfel incat intre capac si “luciu” sa pastrez 10mm. Adevarul este ca multe scheme de pe net sau chiar electrolizoare comercializate declara ca folosesc apa de robinet ( ca in experimentul Picasso) sau apa distilata. Am masurat din nou rezistenta intre tijele electrozilor, de data aceasta scufundati in apa. Valoarea gasita a fost 1.90 Kohmi. Inversand sensul masuratorii se obtine 0.683 Kohmi. Definit lucru comportamentul de pila nu permite o masuratoare corecta la bornele electrolizorului. Pentru a obtine totusi o indicatie s-au introdus direct terminalele apartului de masura in apa din electrolizor. Astfel la 5mm distanta intre terminale s-a obtinut 17.8Kohmi iar 30mm distanta 19.3Kohmi. CONECTARE LA SURSA: Am conectat totul la o baterie auto 12 V cuplata in paralel la un montaj de incarcare a bateriilor (redresor). Desi redresorul are Ampermetru nu am luat in calcul indicatiile acestuia cu toate ca la cuplarea instalatiei acesta arata un 8-9A fata 1.5A fara montaj legat direct la baterie.
FUNCTIONARE : Surprinzator pentru electrolitul utilizat, in mai putin de 20 s. efectul a fost spectaculos, cel putin vizual, deoarece a aparut un fenomen intens (sa-I zicem reactie) de generare de bule de gaz (unele foarte fine si altele cam de 1-2mm diametru).


CONSTATARI:
1. “Reactia” pare violenta iar bulele de gaz sunt generate continuu, fara “agatari “intre placi si fara a agita in vre-un fel (fara a induce vibratii) electrolitul din afara. Nu se poate inca verifica teoria cu necesitatea “agitarii “electrolitului cu gaze de evacuare sau cu cele din circuitul de recuperare gaze si nu poate fi pusa in evidenta cu instalatia statica (cel putin pana la acest moment) . Exista totusi anumite explicatii pe net cu privire la “spargerea” spumei de gaz.
2. In timpul functionarii sub nivelul ultimului electrod (catre fundul electrolizorului) apa ramane limpede si nemiscata – practic pare ca nu se intampla nimic!
3. Dupa 10 min de functionare continua, la deconectarea electrolizorului se poate constata ca s-a format o spuma albicioasa in jurul electrozilor si generarea de bule continua si dupa 7-8 minute, e drept cu intensitate mai mica (si scade). In aceasta stare mi-am propus din nou sa masor rezistenta intre tije (imediat dupa decuplare) . Astfel din intamplare am constatat ca masuratorea indica ceva eronat ca si cum ar fi vorba de comportament tip semiconductor. Trecand pe Voltmetru constat cu oarecare uimire ca mustaria genereaza o tensiune de 1.3 V aproximativ care scade incet catre 0.6 V pe masura ce lichidul incepe sa se limpezeasca si cantitatea de gaz sa se diminueze! Este un fenomen colateral la care nu ma asteptam sa fie atat de evident deoarece materialele metalice utilizate in mare masura nu sunt diferite. O fi vre-un “FUELL CELL” ! – principiul acestuia fiind recombinarea H cu O = energie electrica + APA+ CALDURA. Bacul de electroliza nu s-a incalzit evident (nici la acest capitol lucrurile sunt concludente). De precizat ca masuratorile electrice s-au efectuat cu multimetru digital de uz industrial (verificat metrologic) nu cu o jucarie din targ. Oricum, functie de curentul pe care-l poate debita electrolizorul, atata timp cat functioneaza ca pila, se va evalua posibilitatea de a folosi aceasta proprietate intr-o schema de monitorizore a functionarii acestuia dupa decuplarea de la sursa de CC sau eventual pentru alte automatizari.
4. Nu pot sa ma pronunt daca reactia a fost peste asteptari din cauza electrozilor confectionati din tabla de cuva de masina de spalat datorita acoperirii, in timp, a porilor acesteia cu produse caustice. Nu stiu daca cumva dramatic Ph-ul electrolitului a fost influentat de acest fenomen. In experientele de pe net prepararea electrozilor pentru electroliza era ceva similar cu “formarea” bateriilor. Cu alte cuvinte se prepara electrolitul cu apa distilata si 3-30% KOH si se ataca electrozii in acest electrolit timp de 48-72 de ore dupa care se spala si se prepara un nou electrolit. Abia dupa aceea se poate considera bacul pregatit. Alte sursa indica electrolit preparat cu “lesie din cenusa” . Practic se utilizeaza cenusa de lemn in apa, cunoscut fiind faptul ca aceasta are caracter bazic (denumirea populara este de lesie din cenusa).
5. Nu se aduna “namol” la partea de jos a electrolizorului ci un fel de gel la partea superioara. Anozii se acopera cu gel de culoarea oxidului de fier aproape vazand cu ochii in timp ce catozii raman neschimbati. “Gelul” se indeparteaza foarte usor cu jet de apa fara a se observa corodarea in profunzime a acestora.
6. Nu am repetat experienta cu aprinderea amestecului, avand in vedere posibilele consecinte si pentru ca este suficient 4% H in atmosfera pentru a face explozie. Pe de alta parte pe parcursul experimentului se aude clar “fisitul” de la capatul furtunului. Ceva ca la apa minerala sau sticla de bautura acidulata proaspat desfacuta.
7. La capitolul eficienta cred ca pe fiecare celula se poate obtine 0.67 x 3 = 2.01 lA/h – aplicand Legea lui Faraday pentru electroliza (la un curent de 1 A). In constructia cu 9 celule (10 electrozi) se ajunge pe la 6 lA/h. Deci sa inteleg ca instala inca nu a fost testata pe masina. Dar deja este stadiul in care ceva poze cred ca ar fi interesante.

comnean a scris:7. La capitolul eficienta cred ca pe fiecare celula se poate obtine 0.67 x 3 = 2.01 lA/h – aplicand Legea lui Faraday pentru electroliza (la un curent de 1 A). In constructia cu 9 celule (10 electrozi) se ajunge pe la 6 lA/h.


lA/h - adica litri A/h? Urmatorii pasi sunt:
1. Definitivarea constructiei blocului de electrozi cu separatori din poliamida si cu 10 electrozi (9 celule in serie) si utilizarea electrolizorului deja contruit pe motor . Intre timp proiectul se va canaliza pe cautarea materialelor si solutiilor optime definitive pentru bacul de electroliza (materiale si posibilitati de procurare) si studiu de fezabilitate pentru cei ce vor sa incerce sa-si faca singuri un electrolizor cu cheltuiel infime.
2. Sisteme de siguranta tip supapa de sens rapida sau orice altceva pentru a limita efectele in cazul rateurilor in admisie. Si aici proiectul se va ramifica pentru gasire de solutii pentru pastrarea nivelului de electrolit constant , dozaj gaze, martori de bord, automatizari, etc.
3. Realizarea circuitului electric de montare pe masina inclusiv evolutiile acestuia plecand de la minimum un intrerupator alimentat prin contac, un releu de 30 A si o siguranta.
4. Montarea pe OLTCIT –ul unuia din echipa noastra care are si LPG montat.
Pe parcurs se va face documentare, cat mai precisa si pe cat posibil din surse academice sau de incredere, se vor face schite , poze si filmulete care vor fi puse la dispozitia doritorilor. In plus rezultatele ce se vor obtine pe OLTCIT vor fi comunicate cat mai exact posibil (evolutia consumului. Incercam sa facem si o determinare a nivelului de CO, HC, NOx cu sistem si fara pe aceeasi masina. Daca voi considera oportun voi analiza posibilitatea de a reface experimentul pe un alt tip de motor si masuratori pe un stand de performante motor pentru a putea face o evaluare cuantificata a efectelor aportului de hidrogen in amestecul carburant.
In posturile urmatoare voi reveni cu amanunte despre avantajele utilizarii gazului Brown ca supliment in amestecul de ardere.
Succint principalele sunt:
1.cresterea vitezei de ardere a amestecului carburant – colateral decalaminarea motorului prin arderea depozitelor
2. arderea hidrocarburilor care raman nearse in procesul din camera de ardere – scaderea implicita a consumului prin dozaj sarac fara dezavantajul cresterii temperaturii in camera (raportul stoichiometric pentru H este 34:1)
3. cresterea performantelor (putere – cuplu) la acelasi consum,
4. scadere compusilor toxici din gazele de esapament.

EXPERIMENTUL NR 3 CU GENERATORUL DE GAZ BROWN

ELECTROZII : Din tabla de cuva de masina de spalat asa cum am descris in experimentul nr 2 dar 10 la numar de data aceasta.
MONTAJ: Am realizat cele 10 separatoare din poliamida, fiecare dintre aceste separatoare fiind confectionat din doua parti astfel incat sa se formeze o bucsa care imbraca si izoleaza electrodul (la nivelul gaurii de 8mm) de tija de inox. Distanta intre electrozi a fost stabilita la 2.5-3mm maxim.
Cu dificultate am strans pachetul de electrozi cu cate doua piulite pe fiecare tija si am verificat sa nu existe celule “in scurt” . Surprinzator dupa strangerea pachetului de electrozi, din cauza neatentiei la montaj , un separator nu-si facea treaba si celulele erau in scurt. Am desfacut pachetul si am refacut montajul. Bineinteles la final am reverificat rezistenta la capetel tijelor. Era OK. Am prevazut un spatiu de 20 mm intre placa electrod cea mai de jos si fundul bacului de electroliza.
CAPACUL ELECTROLIZORULUI: Acelasi ca in experimentul nr. 2.
ELECTROLIT : Am umplut vasul cu apa de robinet Am stabilit nivelul apei astfel incat intre capac si “luciu” sa pastrez 10mm. Am masurat din nou rezistenta intre tijele electrozilor, de data aceasta scufundati in apa. Valoarea gasita a fost 0.683 Kohmi (intr-un sens) si 1.28Kohmi (in celalalt sens) . Acest fapt mi se pare surprinzator (comportament tip “condensator”) dar de fapt analizat atent pare ca instalatia se comporta ca o pila. Pentru a-mi demonstra asta am spalat bine bateria de electrozi si vasul de cateva ori. La aprox. 1 minut dupa umplere cu apa de robinet intre tije apare U=0.30V.
CONECTARE LA SURSA: Am conectat totul la o baterie auto 12 V cuplata in paralel la un montaj de incarcare a bateriilor (redresor). Desi redresorul are Ampermetru nu am luat in calcul indicatiile acestuia cu toate ca la cuplarea instalatiei acesta arata un 3-5 A fata 1.5A fara montaj legat direct la baterie.
FUNCTIONARE : De data aceasta fenomenul generarii de bule a inceput sa fie evident dupa 90s. Efectul parca nu a mai fost spectaculos, desi au aparut foarte multe bule mici de gaz care se desprindeau cu dificultate din interstitiul dintre electrozi si din cand in cand cate o bula mare de gaz (6-8mm).
CONSTATARI:
1. “Reactia” nu pare atat de violenta ca la experimentul nr.2 iar bulele de gaz sunt generate “in salturi” , cu “agatari “intre placi si fara a agita electrolitul din afara desprinderea bulelor se face dificil. Cert trebuie marita distanta dintre electrozi si este necesara interventia unui element de “agitare” din exterior. Ca o constatare colaterala am avut impresia ca nu toate celulele genereaza aceeasi cantitate de gaz si este posibil ca nu toate celulele sa fie conectate la cele doua tije datorita contactului precar. Este necesara modificarea arhitecturii placilor pentru realizarea unui contact pe suprafata mai mare.
2. In timpul functionarii sub nivelul ultimului electrod (catre fundul electrolizorului) apa nu mai este la fel de limpede ca la experimentul nr. 2!
3. Dupa 10 min de functionare continua, la deconectarea electrolizorului se poate constata ca s-a format o spuma galbui - rosiatica in jurul electrozilor si generarea de bule continua si dupa 8-10 minute, e drept cu intensitate mai mica (si scade). Multe bule raman “gatate” in spuma dintre placi si numai prin agitare se pot detasa. Comportamentul de pila electrica se mentine si lichidul s-a incalzit. Pentru instalarea pe masina si functionare de lunga durata este necesara introducerea de sonde de temperatura pentru decuplarea instalatiei la incalzirea lichidului, sa zicem, peste 80C. O alta varianta ar fi limitarea tensiunii (printr-un montaj ) la maxim 2 V.
4. Sunt convins ca Ph-ul electrolitului a fost influentat de impuritatile adunate in decursul timpului pe tabla din care s-au confectionat electrozii. Mai ales datorita diferentei de potential care apare intre tije chiar dupa spalarea “mustariei”
5. Dupa 24 de ore de la experiment se aduna “gel” la partea de jos a electrolizorului. Fenomenele de oxidare sunt evidente dar ca si in experimentul trecut nu sunt profunde!
6. La capitolul eficienta nu ma pot pronunta daca se pot produce cei 6 lA/h, atata timp cat nu sunt convins ca toate celulele functioneaza (datorita contactului electric) iar curentul absorbit nu este masurat cu precizie. La experimentul nr.4 voi incerca sa rezolv problema masurarii curentului absorbit, a rezistentei electrolitului si a temperaturii lichidului. Interesant subiect.
Am si eu doua opinii :
1 - tocmai viteza mare de ardere a hidrogenului in aer este factorul care imbunatateste atat de mult randamentul arderii clasice a benzinei in aer din motor. daca stiti cum arata o diagrama presiune/volum in timpul detentei la un motor in 4 timpi, stiti ca graficul ala trebuie sa urce cat mai brusc si mai abrupt si cat mai sus pentru putere cat mai mare si randament maxim.

De aici vine deci castigul arderii hidrogenului la un loc cu benzina in motor, nu din aportul energetic (care e intr-adevar irelevant), ci din generarea fronturilor secundare de flacara in intreaga masa a amestecului din camera de ardere. Intr-un fel arderea se apropie de detonatie, insa nu e chiar detonatie, pentru ca se poate controla cantitatea de hidrogen/oxigen introdusa.

De asemenea, evident ca trebuie micsorat drastic avansul static al motorului, cresterea vitezei de ardere a combustibilului necesita reducerea avansului la aprindere. Ramane de vazut cu cat trebuie intarite si arcurile de la centrifugal, incat avansul dinamic sa nu devina prea mare si nociv pentru randament, putere si fiabilitate, evident.



2 - Eu unul as construi o celula de disociere a apei plecand fix de la o baterie de masina veche, uzata. Este suportul ideal pentru electrolit (cutia de jos), are placile separatoare deja in ea, exact pe dimensiune, are de asemenea placile electrozilor tot la locul lor (iar daca plumbul rezista la acid sulfuric, trebuie sa reziste si la aciditatea data de eletroliza de NaCl). Tot ce mai trebuie este deci scoaterea acidului, inlocuirea lui cu apa cu sare, apoi pus un stutz pentru colectarea gazelor rezultate prin electroliza.
S-ar putea sa mai fie nevoie de punerea in paralel a cate doua celule, caci nu stiu daca tensiunea de 14 volti de pe masina poate sa duca toate cele 6 celule in serie.

Ramane un pic de munca la taiatul bateriei, grija si manusi de cauciuc la spalarea acesteia de acid, curatarea placilor de oxizii de plumb, spalarea separatorilor din polietilena... etc....



Ecuatia - iau energie din motor (de la alternator) - disociez apa, apoi ard hidrogenul si asta imi da aport energetic este clar ca da cu minus, plusul iese insa din treaba cu randamentul, adica are unde sa creasca si merita experimentat. Ramane riscul cu propagarea flacarii inapoi... si nu prea vad un mod elegant de rezolvare.. Moshulik interesante intrebari! Iti voi raspunde pe rand!
In primul rand, trebuie mentionat ca imi voi permite sa folosesc rezultatele consemnate in US Patent 5399251/ Yoshiro Nakamats/ Sistem de generare a oxigenului si hidrogenului....
1. Curba variatiei de presiune (kg/cmxcm) in motor (323 cmc/ 100RPM) realizata intre aprinderea amestecului de la 10grd RAC inainte de PMS si pana la 100 grd RAC dupa PMS arata o crestere drastica a presiunii (50-60%) in cilindru la GH/Gbenz = 0.05 - 0.1. In acelasi timp folosind acelasi avans la aprindere (fara probleme) punctul de presiune maxima se muta pe la 25-30grd RAC in loc de 40-45% grd RAC in cazul amestecului aer benzina.
2. cam la acelasi aport de H avansul optim pentru obtinerea cuplului maxim se micsoreaza (intarzie) drastic pe masura ce lamda tinde catre 1.5.
3. capitolul cu bateria este complet inchis pentru ca:
a. materialele se corodeaza EXCESIV DE REPEDE, bacul are volum excesiv de mare iar electrolitul este nenorocit. La oxidarea rapida care se produce pe plumb stratul de oxid devine atat de izolator incat in cateva secunde curentul devine foarte mic. Toti pionierii si fabricantii de generatoare utilizeza inox preferabil 316 sau care contine mult titan.
4. Tensiune va fi redusa sigur la 2 V! Subiectul suplimentarii amestecului carburant cu hidrogen este interesant.
Dar trebuie din start facute cateva observatii. In literatura, sau in referatele de specialitate se vorbeste de aport de hidrogen si nu de producerea lui la bord. Si doi, constat ca in experiente, destul de logic dealtfel, se foloseste hidrogenul ca aport la CNG si nu la alimentarea cu benzina.

Deci situatia e mai complicata tocmai prin prisma producerii hidrogenului la bord.
Sunt curios ce cantitate de hidrogen se poate obtine, in ce interval de timp si care e aportul energetic.
Chiar si o cantite mica de hidrogen altereaza procesul arderii in camera.
Asadar daca nu exista la bord, stocat intr-o forma sau alta hidrogen, pot aparea probeleme mari. Astfel, masina, respectiv motorul are un necesar diferit de carburant in functie de sarcina, (de apasarea pedalei de acceleratie, viteza, configuratie drum). Daca am un dispozitiv care dozeaza acest hidrogen, cum e controlat, la apasarea la maxim, furnizeaza destul hidrogen?, pentru ca din start trebuie modificat avansul. Unde se stocheaza hidrogenul, cat se poate stoca daca necesarul este mai mic? Sau se opreste procesul? Comandat de ce?
Daca se schimba proportia, iar trebuie modificat avansul. Cine decide cat hidrogen e, (cat e disponibil), cat amestec, cine modifica avansul? Dupa ce date, tabele interne, sau dupa ce legi ale fizicii? Daca aceste cantitati nu sunt precis monitorizate exista riscul de rateuri in admisie, si sigur umbland la avans, motorul trebuie mentinut in parametrii optimi.

Comnean merita felicitat ca a adunat atatea linkuri utile, unde sunt prezentate pas cu pas modificarile si adaptarile facute, cu poze, schite, consideratii despre proiecte. In aceste linkuri sunt si foarte multe informatii si date tehnice exacte. In lipsa unor experiente practice stabile, aceste trimiteri si vastele informatii prezente in linkuri, reprezinta cel mai important aport.
Nu am avut rabdarea sa citesc toate linkurile, le-am frunzarit doar. Poate ar fi o idee buna sa le aduni intr-un singur post cu cateva comentarii scurte despre fiecare trimitere.


Treaba nu e deloc simpla, e chiar foarte complicata. Ma refer la a face un sistem complet functional.
Personal sunt cam sceptic cu acest proiect, si cu reducerea de 20% de combustibil, desi aceste valori sunt prezentate si pe site-urile ce au realizat practic. Se poate, nu zic nu. M-ar bucura sa fie asa.

Dar hai sa facem un simplu calcul.
Sa prespunem ca o masina cu un consum de 10 litri(/100km).... pentru o viteza de deplasare de 100km/ora.
Asta inseamna ca:
1 km e parcurs in 36 de secunde.
in acel kilometru masina consuma 0.1 litri de benzina.

Intrebarea este: Cat hidrogen se poate produce in 36 de secunde
Apoi: Care e aportul energetic al acestui hidrogen produs raportat la energia inmagazinata in cei 0.1 litri de benzina?
Sa tinem cont ca pentru producerea hidrogenului se consuma curent, deci lucru mecanic, deci combustibil.
Poate e mai sugestiva comparatia... in 3 minute se consuma o jumatate de litru de benzina. Cat hidrogen se poate produce in cele 3 minute? Si ce aport poate avea vis-a-vis de o jumatate de litru de benzina?

Fara sa fi analizat in detaliu, cred ca aceasta cantitate de hidrogen este nesemnificativa. Poate gresesc. Poate se pot construi mai multe baterii de unitati care produc hidrogen, poate totusi pana la urma nu consuma atata curent, desi se pare ca se consuma.

Apoi, revin la ideea. Daca aportul de hidrogen este pentru viteze mari prea mic, ce se intampla? Ramanem cu acel avans mic, la care randamentul si functionarea motorului cu benzina este serios alterat?




Mai pun o alta intrebare, recunosc, nu am studiat prea mult problematica, nu m-a interesat, dar...
Cati producatori de automobile au conceput, realizat si implementat in productie de serie un astfel concept prin care se produce hidrogen la bord
SI daca nu, de ce? Eu am convingerea ca daca proiectul si-ar fi dovedit viabilitatea, ar fi fost realizat si pus in practica. O asemenea economie de carburant, de 20%, este foarte mare. Si totusi, ce i-a impiedicat? Sa nu punem la indoiala resursele pe care le au la dispozitie producatorii de automobile pentru Cercetare&Dezvoltare... Pentru ei, a te juca cu avansul, cu injectia sau a construi niste dispozitive comandate de calculator care sa controleze cantitatea de hidrogen, e joaca de copii.



Eu m-as bucura sa functioneze, si sa poata fi aplicat in practica. Ii urez mult succes cu experimentarile, si chiar apreciez aceasta initiativa a lui Comnean.
Sa nu se inteleaga gresit. Nu am scris ca sa atac proiectul cum era la moda candva, ci am pus niste intrebari, la care sigur ca se pot da raspunsuri. Cat de realiste, nu stiu. Cat de exacte, iarasi nu stiu.


Important este ca acest proiect sa fie realizabil, sa functioneze stabil, sa poate fi realizat cat de cat, sa nu altereze sau sa prezinte riscuri si sigur atunci o sa-si dovedeasca pe deplin utilitatea practica.

Bafta Comnene, si du mai departe ce a inceput Picasso. Titus, dispozitive similare se comercializeaza in State; deocamdata interesul producatorilor de petrol guverneaza, aceasta fiind una din explicatiile neaplicarii inca pe scara larga (daca citesti cu atentie pein posturile lui Comnean, vei vedea ce au patit unii din pionerii acetei idei care nu au vrut sa-si vanda patentul reprezentantilor marilor companii si,brusc au avut un accident... dar asta este altceva si nu ne impiedica sa continuam cercetariel si sa punem in practica.
In privinta controlului necesarului de H, la asta lucram acum: sa putem controla aportul (productia) de H la bord astfel incat sa acoperim cerintele motorului in diferite regimuri fara a fi nevoiti sa apelem la stocaj (periculos). Pana acum am identificat trei cai aplicabile, dintre care una satisface toate cerintele si pe care o avem in realizare.
Veti primi informatii dupa finalizarea experimentelor. Il voi lasa pe Comnean, nu pot sa-i stric placerea! Multumesc de aprecieri Titus! Am sa incerc sa-ti raspund la intrebari pe rand!
1. testele facute nu sunt limitative si anume CNG (metan) , LPG, benzina si motorina
2. In capcana aportului energetic realizat de H strict ca substitut pentru o parte din benzina sau motorina am cazut si eu si era sa abandonez proiectul!
3. Principalul avantaj al H este aviditatea fata de O oriunde s-ar gasi acesta chiar legat in moleculele de hidrocarburi. Asta este de fapt cheia : arderea benzinei nearse de la fiecare ciclu. Astfel se poate ajunge de voie la amestecuri de 18:1 evitand suprancalzirea datorita fenomenelor de la recombinarea H cu O.
4. Scopul proiectului este producerea de H la bord fra stocare, prin electroliza viabilizarea acestuia si realizarea tuturor protectiilor posibile.
5. Da! si alti constructori au comis-o industrial (chiar FORD) dar prin metoda obtinerii de cantitati mici de H din motorina, la bord in reactoare, si aditivarea amestecului carburant din camera.
6. te rog sa citesti in continuare despre rezultatele experimentului 4:
EXPERIMENTUL NR 4 CU GENERATORUL DE GAZ BROWN

ELECTROLIZORUL : Acelasi ca in experimentele nr.2 si 3. S-a adugat un colier cu surub peste capac.
CAPACUL ELECTROLIZORULUI: Acelasi ca in experimentul nr. 2. Peste stut s-a adugat furtun de 1.2m (diam interior 6mm).
SUPAPA DE PROTECTIE ANTIRETUR: S-a confectionat dintr-un injector de repriza (sprituitor ) de carburator de OLTCIT (1100). S-a pastrat numai partea cu supapa cu bila prin taiere si extragerea tubului de care este prins injectorul. Aceasta supapa a fost montata la capatul furtunului.
ELECTROLIT : Apa de robinet
CONECTARE LA SURSA: Am conectat totul la o baterie auto 12 V , am mutat mustaria in exterior construind si un ecran de protectie.
FUNCTIONARE : La fel ca in experimentele anterioare. Singura problema se pare ca este presiunea din instalatie care este prea mica pentru a deschide supapa. Cu electrolitul folosit – apa de robinet – volumul de gaz in unitatea de timp este foarte mic iar pentru a creste presiunea in evacuare trebuie timp. In experimentul nr. 5 voi determina presiunea de gaz in diferite regimuri de functionare.
TESTAREA FUNCTIONALITATII SUPAPEI ANTIRETUR: S-a testat explozibilitatea gazului produs la capatul supapei timp de aprox 10min. din minut in minut. Abia dupa 10 min. gazul de la capatul supapei s-a aprins iar explozia a fost limitata de supapa la cantitatea de gaz din supapa. In experimentul nr. 5 voi incerca sa testez amplasarea optima a supapei (inseriata pe traseu astfel incat evantuala explozie a gazului din aval de supapa sa o inchida)
CONSTATARI:
1. Supapa antiretur functioneaza.
2. Cantitatea de gaz, curentul absorbit si presiunea la iesirea din instalatie sunt foarte mici!
3. Se contureaza tot mai clar problema precaritatii contactului electric intre tije si electrozi
4. Apar voci printre colaboratori cu privire la pozitia defavorabila a electrozilor. Se propune solutia cu electrozi verticali.
REPETAREA EXPERIENTEI CU ALT ELECTROLIT: In 400 ml apa de robinet s-au introdus 5g sare de bucatarie si solutia s-a agitat pentru omogenizare. Am masurat din nou , numai pentru a stabili o imagine despre ordinul de marime , rezistenta electrolitului imersand terminalele aparatului de masura in solutie. Astfel la 10mm distanta unul de celalalt s-au inregistrat 3.8 Kohmi. Cam de 4.5 ori mai putin decat in cazul electrolitului – apa de robinet.
SUPAPA ANTI RETUR: S-a mentinut la capatul furtunului
CONECTARE LA SURSA: Am conectat totul la o baterie auto 12 V , totul in aer liber in spatele unui ecran de protectie.
FUNCTIONARE : Reactie violenta .
TESTAREA FUNCTIONALITATII SUPAPEI ANTIRETUR: S-a testat explozibilitatea gazului produs la capatul supapei timp de aprox 3min. (dupa conectare) din minut in minut. Abia dupa 3 min. gazul de la capatul supapei s-a aprins iar explozia a fost limitata de supapa. Ignorand riscurile de explozie am eliminat supapa de la capatul furtunului si am testat inflamabilitatea gazului. SURPRINZATOR CU O FOARTE MICA POCNITURA GAZUL S-A APRINS SI A ARS CONSTANT CU O FLACARA ROSIATICA PANA LA DECONECTAREA SURSEI.

CONSTATARI:
1. “Reactia” este violenta. Constatatrea colaterala este ca nu toate celulele genereaza aceeasi cantitate de gaz si este posibil ca nu toate celulele sa fie conectate la cele doua tije. Hotarat lucru, trebuie modificata arhitectura electrozilor si modalitatile de conectare electrica.
2. In timpul functionarii sub nivelul ultimului electrod (catre fundul electrolizorului) apa se tulbura la fel ca deasupra electrozilor.
3. Dupa 10 min de functionare continua, la deconectarea electrolizorului se poate constata ca s-a un soi de namol albastrui in tot electrolizorul. Comportamentul de pila electrica se mentine dar lichidul s-a incalzit la 60C (am masurat temperatura dupa deconectare) . Se intaresc concluziile rezultate la experimentul nr. 3. respectiv necesitatea sondelor de temperatura si limitarea tensiunii la 2V.
4. La capitolul eficienta nu ma pot pronunta dar cert este ca cantitatea de gaz generata este suficienta pentru ardere si pericolul de explozie se poate evita prin supapa si prin debit.
5. La desfacerea pe parti componente a electrolizorului s-au constatat urmatoarele:
a. Din analiza stratului de compusi hidroxil pe placi pot afirma cert ca doar 3-4 celule au functionat
b. Tijele s-au comportat foarte bine pe parcursul procesului de oxidare in schimb pe placile de tabla au aparut urme de coroziune dar nu in profunzime. Precipitatul format este greu detasabil.
c. Procesul de eliberare a bulelor de gaz este influentat de pozitia electrozilor si de depunerile de precipitat intre electrozi. Cred ca pentru reducerea tensiunii pe bacul de electroliza si marirea debitului de gaz se pot folosi cu succes mai multe electrolizoare conectate in serie la baterie. La 4 bucati tensiunea prin ele ar fi de cam 3 volti, incalzirea ar scadea semnificativ, cantitatea de gaz ar creste... singurul mic inconvenient ar fi spatiul pe care il ocupa. Dar cred ca nu este o problema nerezolvabila. 1.Pentru a face electroliza apei sunt suficienti 1.27 V. Cu pierderi cu tot 2 V. Din legea electrolizei a lui Faraday rezulta ca cantitatea de gaz depinde de curent si de temperatura electrolitului. Astfel optim ar fi ca baia sa aiba 75-80C. Se poate utiliza o sonda CTN (termistor) pentru automatizare,astfel s-ar merge pe 12 V pana la 80C dupa care s-ar trece pe 2V. Intr-o anumita plaja - sa spunem 10C (de la 70 la 80C) se poate aplica pendularea intre cele 2 surse.
2. Pentru a-i raspunde complet si lui Titus si altora curiosi cu privire la utilizarea tuturor carburantilor in combinatie cu H voi face link la :
http://www.rexresearch.com-nakamats-us5399251.pdf unde exista rezultatele testelor la diverse concentratii de H pe un motor monocilindric de 323 cmc pe benzina.
3 Ca evolutie a proiectului cred ca luni intru in posesia hidroxidului de potasiu. Momentan lucrez la optimizarea electrozilor si a conexiunilor electrice. CATEVA CONSIDERATII CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGII LUI OHM LA ELECTROLIZA:

Pe scurt asa cum se poate observa din legea lui Faraday pentru electroliza cantitatea de gaz care se poate obtine intr-o anumita unitate de timp este direct proportionala cu intensitate curentului aplicat intre electrozi. Pe scurt legea lui Faraday se scrie ca Q=It
Legea lui Ohm este la modul general : U=RI. (1)
In cazul electrolizei se poate scrie R= (h d)/ (A Tputere w)(2) in care h este o variabila care depinde de densitatea electrolitului si de un coeficient care tine cont de concentratia soluttiei alcaline (sau acide) dupa caz, d= distanta intre electrozi (m), A= aria electrodului (mp), T= temperatura electrolitului, w= un exponent, h= z/densitate si se masoara in (ohm x K putere w x m) 10 putere j . Fara a intra in detalii pe care le gasiti in http://science.radioelectronics.biz/hydrogen_motors_generators/hydrogenFuelGeneration.html W se poate determina convenabil pentru a extrage portiuni de functie liniarizata pe anumite intervale de temperatura. Astfel s-a ales ca si convenabila scara de temperaturi Kelvin.
Revenind la R acesta devine R=(z x d)/ (densitate x A x T putere w) de unde I = U/R = (U x A x T putere w) / (h x d) (3)
Discutii despre ecuatia (3) :
1. desi aparent Legea lui Faraday nu prezinta o dependenta clara de A si d in realitate marirea suprafetei electrozilor si scaderea distantei dintre electrozi sunt evident necesare pentru marirea curentului I.
2. marirea tensiunii creste curentul dar asa cum am mai scris orice crestere peste 2 V duce la muuulta caldura in bac.
3. In acelasi timp proprietatile dielectrice ale electrolitului sunt dependente de densitate si concentratia electrolitului. Inlocuind in (3) pe h cu relatia h=z/densitate se poate observa ca scaderea lui h conduce si ea la cresterea curentului. Dar acest fenomen apare inevitabil cu cresterea temperaturii.
Cea mai importanta concluzie este totusi cea legata de suprafata electrozilor si de distanta dintre acestia, cu toate ca tehnic minimizarea distantei este mult mai limitativa (cel putin in conditii home made) decat marirea suprafetei acestora (sau numarului lor, sau a suprafetei echivalente etc.), influentarea acestor doi factori conduce decisiv la modificarea curentului. Acest lucru nu era evident, cel putin aparent, din prezentarea searbada a legii lui Faraday.
OBS. Pana la urma masurarea rezistentei electrolitului prin scufundarea terminalelor in electrolit se dovedeste OK (printre altele). Masurarea rezistentei electrolitului cu ohmetrul nu este corecta decit daca pentru electrolit s-a folosit apa si s-a masurat inainte de electroliza. Cea mai corecta masuratoare se face prin masurarea curentului si aplicind legea lui Ohm, evident cunoscind tensiunea. Nu inteleg nimic de aici : "Masurarea rezistentei electrolitului cu ohmetrul nu este corecta decit daca pentru electrolit s-a folosit apa si s-a masurat inainte de electroliza. " Si apa si electrolitul sunt tot lichide (in cazul de fata) ! Ce relevanta are masurarea rezistentei apei inainte?
Mai ales ca forma rezistentei este R = ro (d/A) , unde ro este rezistivitatea electrica a unui lichid la o anumita temperatura iar d= distanta dintre electrozi si A = suprafata electrozilor. daca analizezi relatia vei constata ca este identica cu ce am scris in postul trecut si este o exprimare foarte buna a rezistentei pentru introducerea in relatia lui Ohm unde va da ideea unei densitati de curent intr-un anumit volum de electrolit cuprins intre doi electrozi opusi. O buna explicatie o gasesti aici
http://www.gamry.com/App_Notes/EIS_Primer/EIS_Primer.htm#Electrolyte%20Resistance . Mai mult orice aparat de masura foloseste lega lui Ohm, aplicand o tensiune cvasistabila (si cunoscuta) unui circuit a carui rezistenta se doreste a se masura. De determinat se determina curentul de pe circuitul respectiv dupa care aplicand legea lui Ohm se ajunge la rezistenta.
Daca nu am inteles bine doresc sa ma lamuresti pentru a clarifica diferite lucruri. Singurele fenomene colaterale pot apare la masuratoarea cu Ohm-metrul prin realizarea electrolizei chiar intre terminale si prin corodarea terminalelor care nu sunt realizate din metale neutre fata de caracterul alcalin sau acid al alectrolitului. Nu mai intru in amanunte!
P. S. Ieri am facut rost de KOH puritate 85% pentru analize. Voi posta si fisa de securitate pentru acest alcal in caz ca cineva doreste sa refaca "experienta" si sa prepare electrolit. Raspunsul este simplu: datorita efectului de pila electrica care apare dupa electroliza, va apare o tensiune la bornele ohmetrului care va influenta masuratoarea. De data asta chiar m-ai convins ca nu ai citit cu atentie ce am scris. Am subliniat ca nu voi masura rezistenta electrolitului la bornele electrolizorului.
In cazul utilizarii unui aparat cu rezistenta interna (nu este doar rezistenta pura) de 10 Mohmi fa socoteala cat este curentul care se stabileste intre terminalele cufundate in lichid cunoscand U =9V sa zicem pe o rezistenta de 3kohmi => I este aproximativ 1microA. Halal electroliza se face la 1 microA si la suprafata opozabila de electrozi aproximativ cat un segment de 20mm lungime si latime neglijabila!
Format forum: Optimizat | LentAfişează mesajele:   
Crează un topic nou, separat de acest topic   Răspunde la mesajele din acest topic    Pagina de start -> Caracteristici, Performante, Tuning Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1, 2, 3  Următoare
Pagina 1 din 3
Nu poţi crea un topic nou în acest forum
Nu poţi răspunde în mesajele din acest forum
Nu poţi modifica mesajele proprii din acest forum
Nu poţi şterge mesajele proprii din acest forum
Nu poţi vota în chestionarele din acest forum

 


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community